GEOTÉHNICĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței. [Gen. -cii. / cf. fr. géotechnique]. Vezi definitia »

CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală. Vezi definitia »

prísnă (-ne), s. f. – (Înv.) Lumină veșnică. Sl. prisno „veșnic” (Tiktin; Cihac, II, 293). Vezi definitia »

ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister¹. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma. Vezi definitia »

MICROFÍTĂ, microfite, s. f. (Bot.) Plantă de dimensiuni mici și cu înmulțire rapidă. ◊ (Adjectival) Plantă microfită. – Din engl. microphyte. Vezi definitia »