COMPLÉT², -Ă, (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus. Vezi definitia »

ESTÉT, -Ă s.m. și f. Cel care înțelege arta, cel căruia îi place arta; adept al estetismului. ♦ (Peior.) Om care aplică (uneori exagerat sau mecanic) normele estetice în diferite situații. [< fr. esthète, it. esteta, cf. gr. aisthetes – simțitor, cel care simte]. Vezi definitia »

JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret. Vezi definitia »

SET, seturi, s. n. 1. Fiecare dintre părțile în care se împart unele jocuri sportive, determinate de câștigarea unui anumit număr de puncte în favoarea unei echipe sau a unui jucător. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vând împreună. 3. Ansamblul de obiecte de îmbrăcăminte (în special pulover și jachetă) ale cărui piese sunt confecționate din același material; garnitură (3). – Din engl., fr. set. Vezi definitia »

ȚICLÉT, țicleturi, s. n. (Reg.) Vârf de munte, de formă conică. – Din țicl[ău] + suf. -et. Vezi definitia »