REDUNDÁNȚĂ s. f. 1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație. 2. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance) Vezi definitia »

TÍGVĂ, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, țeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ◊ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tívgă s. f.] – Din bg., scr. tikva. Vezi definitia »

CELOLÂNĂ s.f. Fibră textilă artificială, fabricată din viscoză, care înlocuiește lâna. [< celo(fibră) + lână – nume comercial]. Vezi definitia »

HEMIMETÁBOLĂ, hemimetabole, adj.f. (Entom.; despre insecte) Cu metamorfoză incompletă (fără stadiul de nimfă). – Din fr. hémimétabole. Vezi definitia »

NEVOÍNȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință. Vezi definitia »