CRÉDIT s. n. 1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum) Vezi definitia »

ZOIZÍT s.n. Silicat natural hidratat de calciu și de aluminiu din grupa epidotului, component al unor roci eruptive și metamorfice. [Sil. zo-i-] (din germ. Zoisit) Vezi definitia »

GHEMUÍT², -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem¹ (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit². – V. ghemui. Vezi definitia »

POTCOVÍT², -Ă, potcoviți, -te, adj. (Despre animalele de tracțiune) Care are potcoave, cu potcoave. – V. potcovi. Vezi definitia »

DEPÓZIT s. n. 1. loc, construcție unde se depun anumite materiale. ◊ formațiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc. 2. valori materiale sau bănești depuse spre păstrare și fructificare. 3. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment. 4. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic. (< lat. depositum, /2/ după fr. dépot) Vezi definitia »