Definita cuvantului armonie
ARMONÍE1, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
INDICANURÍE s.f. (Med.) Prezența indicanului în urină. [Gen. -iei. / < fr. indicanurie]. Vezi definitia »
CINEPROIÉCȚIE s. f. proiecție de pelicule cinematografice (cu pistă sonoră). (< cine- + proiecție) Vezi definitia »
CRIALGEZÍE s. f. senzație dureroasă la aplicarea unui corp rece. (< fr. cryalgésie) Vezi definitia »
MISCEGENÁȚIE s. f. proces de metisare a diferitelor rase intrate în contact biosocial lent. (< engl. miscegenation) Vezi definitia »
NEFROMEGALÍE s. f. hipertrofie a rinichiului. (< fr. néphromégalie) Vezi definitia »