Definita cuvantului armonie
ARMONÍE1, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
CITOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază structura și funcțiile celulei. (< fr. cytologie) Vezi definitia »
PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. – Pușcar (înv. „tunar” < pușcă) + suf. -ie. Vezi definitia »
VOTÁȚIE, votații, s. f. (Înv.) Votare. – Din fr. votation. Vezi definitia »
ELEVÁȚIE s. f. 1. înălțime morală, rafinament, distincție. 2. reprezentare grafică, la scară, a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc. 3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului. (< fr. élévation, lat. elevatio) Vezi definitia »
SOCIÁȚIE s. f. mică „societate” de plante, care prezintă specii particulare dominante, datorită unor modificări locale de mediu. (< fr. sociation, lat. sociatio) Vezi definitia »