COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana in formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunári. Vezi definitia »

car (cári), s. m. – Specie de insectă mică dăunătoare (Anobium pertinax). – Var. (înv.) cariu. Lat. caries (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 411; REW 1697), sau carius (Pușcariu 293; Candrea-Dens., 259); cf. sp. caronjo, caroncho, arag., port. quara, cat. quer. – Der. cări, vb. (a găuri, a roade, a mînca); cărete, s. m. (car, insectă), pe care Diculescu, Elementele, 455, îl derivă, prin intermediul unei forme ipotetice *scărete, de la gr. σϰαρίς (pentru valoarea de singularizare a suf. -ete, cf. Graur, BL, II, 246-9). Vezi definitia »

CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar. Vezi definitia »

COMISIONÁR s. m. 1. persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume. 2. intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision. (< fr. commissionnaire) Vezi definitia »

AREOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la areolă. 2. (geol.) eroziune ~ă = eroziune care acționează lateral. 3. viteză ~ă = cantitate ce caracterizează la un moment dat aria descrisă de raza vectoare care definește poziția unui mobil față de un punct fix. (< fr. aréolaire) Vezi definitia »