SFÂRȘÍT², -Ă, sfârșiți, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – V. sfârși. Vezi definitia »

HORCĂÍT s. n. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură. – V. horcăi. Vezi definitia »

BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹. Vezi definitia »

NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne- + chitit. Vezi definitia »

ÎNGRĂDÍT, -Ă, îngrădiți, -te, adj. 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola. ♦ Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acțiune; stăvilit. – V. îngrădi. Vezi definitia »