Definita cuvantului pieri
PIERÍ, pier, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). ◊ (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetație) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina. 2. (Despre abstracte, stări, senzații etc.) A lua sfârșit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoție, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente). ♦ A se șterge din amintire, a fi dat uitării. ♦ (Despre sunete, zgomote, lumină etc.) A-și reduce intensitatea până la dispariția totală, a dispărea treptat. 3. A dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit. ♦ A i se fura ceva. 4. A dispărea (pe neașteptate) din fața cuiva sau de undeva, a ieși (brusc) din câmpul vizual al cuiva. ◊ Expr. Piei din fața mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! [Imper. pers. 2 sg. și: piei] – Lat. perire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pieri
A PRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Din lat. a priori. Vezi definitia »
adineáori, adv. – Cu puțin înainte, de curînd, acum o clipă. – Var. adineauri, (a)dineaorea, (a)dineaurea, dineaori, dinioară, dinăoară, dinioarea, odineoară; odinioară, adv. (pe vremuri, odată). Mr. (a)deneavra. < Lat. in illa hora, al cărui rezultat *inioară, s-a combinat cu de și cu a- caracteristic formațiunilor adv. (DAR; REW 4176); cf. it. allora (‹ illa hora), v. sp. agora (‹ hac hora). Pușcariu 26 presupunea o construcție de tipul *ad de in illam horam. Odinioară, cu sensul clar specializat și inconfundabil se datorează confuziei între a- pretetic și art. indef. o, ca odată, deodată. Vezi definitia »
CILÍCURI s. n. pl. (Rar) Mărgele de metal. – Tc. celik. Vezi definitia »
INFUZÓRI s.m.pl. Clasă de protozoare prevăzute cu cili vibratili; ciliate; (la sg.) animal din această clasă. [< fr. infusoires, cf. lat. sav. infusorius]. Vezi definitia »
bîzdărí (-résc, ít), vb. – (Despre animalele înțepate de tăun) A fugi împrăștiindu-se. – Var. bîzdura, băzdăra. Sl., cf. rus. bzdryt (DAR); probabil introdus pe filieră slov., deoarece este folosit numai în Trans. – Der. bîzdîr, interj. (strigăt cu care se alungă animalele); bîzdîră, s. f. (tăun). Vezi definitia »