ȘICÁNĂ s.f. 1. Sâcâială fără motiv. ♦ (Jur.) Obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. Obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-l dirija într-un anumit mod. [< fr. chicane]. Vezi definitia »

ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau a unei fântâni. – Din pol. cembra. Vezi definitia »

GRIZUTÍNĂ s. f. (Min.) Exploziv antigrizutos pe bază de azotat de amoniu. – Din fr. grisoutine. Vezi definitia »

OBIELÚȚĂ, obieluțe, s. f. Diminutiv al lui obială. – Obială + suf. -uță. Vezi definitia »

OVALOCITÓZĂ s. f. prezența ovalocitelor în sânge. (< fr. ovalocytose) Vezi definitia »