Definita cuvantului pietin
PIETÍN s. n. 1. Boală contagioasă la oi, care se manifestă prin răni dureroase la picioare, pricinuind distrugerea progresivă a unghiilor. 2. Boală a cerealelor, provocată de unele ciuperci, care duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor, la pălirea, îndoirea și căderea plantelor. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pietin
șéștin, -ă, adj. (reg.; despre suprafețe de pământ) plan, neted, drept. Vezi definitia »
MEZANÍN s. n. etaj mai scund, între parter și primul etaj; antresol. (< fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin) Vezi definitia »
MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin. Vezi definitia »
OVÍN, -Ă I. adj. referitor la oi. II. s. f. pl. subfamilie a rumegătoarelor: oaia. (< fr. ovin, lat. ovinus) Vezi definitia »
ANDROGÍN, -Ă I. adj. 1. hermafrodit. 2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă. II. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie. (< fr. androgyne) Vezi definitia »