HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure. Vezi definitia »

duplă, duple s. f. (șc.) nota doi. Vezi definitia »

peunaríță, peunaríțe, s.f. (reg.) păuniță. Vezi definitia »

răsmériță (-țe), s. f. – Rebeliune, răscoală. – Var. răsmiriță, răzmeriță. Sl. razmirica „război” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 197; Berneker, II, 61), din sl. rasmirije „vrajbă” ‹ mirŭ „pace”, cf. mir. – Der. răsmeriți, vb. refl. (înv., a se răscula); răsmericios, adj. (înv., agitat). Vezi definitia »

vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe Vezi definitia »