Definita cuvantului pin
PIN2, pini, s. m. Arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarța roșcată și lemnul rezistent (Pinus silvestris). ◊ Pin maritim = varietate de pin2 cu lemnul poros și bogat în rășină, plantat pentru fixarea dunelor mișcătoare (Pinus maritima). – Lat. pinus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pin
CHIN- /
CHINET(O)- /
CHINEZI(O)-,
-CHINÉZĂ,
-CHINEZÍE /
CINETO-,
-CINÉZĂ
elem.
„mișcare”, „transformare”.
(< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos) Vezi definitia »
AVENTURÍN (‹ fr. {i}) s. n. Varietate de cuarț galben, roșu sau brun, cu irizații datorate incluziunilor de mică și de oxizi de fier. 2. Varietate de plagioclaz acid cu reflexe aurii scînteietoare, datorate incluziunilor de solzi de oligist. Este utilizat ca piatră semiprețioasă. Vezi definitia »
FLORENTÍN, -Ă, florentíni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Florența. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie florentină (și s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino) Vezi definitia »
MICROCLÍN s. n. mineral din grupa feldspaților potasici, de culoare roz, galbenă, roșiatică sau verde, constituent de bază al unor roci eruptive sau metamorfice. (< fr. microcline) Vezi definitia »
ANGEVÍN, -Ă, angevini, -e, adj., s. m. și f. Din provincia Anjou sau din orașul Angers (Franța). Vezi definitia »