BÉRE² s. f. Faptul de a bea; (concr.) băutură. Vezi definitia »

COMBINÁRE, combinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit. – V. combina. Vezi definitia »

REDOÁRE s.f. (Franțuzism) Lipsă de suplețe. ♦ Înțepenire a cefei; rigiditate. ◊ Redoare articulară = înțepenire a unei articulații. [Pl. -ori. / < fr. raideur]. Vezi definitia »

AUTOIMPÚNERE s. f. contribuție în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. (după rus. samooblojenie) Vezi definitia »

BENZOILÁRE s.f. Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic. (după fr. benzoylation) Vezi definitia »