Definita cuvantului pir
PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pir
ir (íruri), s. n. – Pomadă, unguent. Mag. ir (Cihac, II, 509; Gáldi 93). În Trans. și Mold. Vezi definitia »
CLISTÍR s. n. irigator. (< germ. Klistir, ngr. klistir) Vezi definitia »
BEAUVOIR [bovuár], Simone de (1908-1986), scriitoare și eseistă franceză. Reprezentantă a existențialismului, discipolă a lui J.P. Sartre. Romane („Toți oamenii sînt muritori”, „Mandarinii”), scrieri memorialistice („Amintirile unei fete cuminți”, „O moarte ușoară”), eseuri („Pentru o morală a ambiguității”). Vezi definitia »
Fir obisnuit de pescuit din mase plastice+carbon si alte materiale. (incorect: guta, nailon) Vezi definitia »
cimbír (-re), s. n. – Acoperămînt de cap pentru femei, broboadă, basma. – Var. cimbel, cember. Mr. cimber. Tc. çember (Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσεμπέρι, alb. cember. Vezi definitia »