ANALÉPTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) întăritor, fortifiant, tonic. [< fr. analeptique]. Vezi definitia »

BIOMETEOROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la biometeorologie. [< fr. biométéorologique]. Vezi definitia »

HÍDRIC, -Ă adj. Referitor la apă; (despre un regim alimentar) care se compune numai din apă (sau ceaiuri, zeamă de fructe). [< fr. hydrique, cf. gr. hydor – apă]. Vezi definitia »

HIPNAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la stările care conduc la somn, intermediare între veghe și somn. [< fr. hypnagogique, cf. gr. hypnos – somn, agogos – care conduce]. Vezi definitia »

VÓMIC, -Ă adj. 1. de vomă; care provoacă vomă. 2. nucă ~ă = sămânța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. (< fr. vomique) Vezi definitia »