Definita cuvantului pirogă
PIRÓGĂ, pirogi, s. f. Ambarcație rudimentară, lungă și îngustă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac ori confecționată din piei cusute, folosită de anumite populații din Africa, India, din insulele din sud-estul Asiei și din Oceanul Pacific. – Din fr. pirogue.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pirogă
BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). Vezi definitia »
strígă (-gi), s. f. – 1. Cucuvea (Stris flamnea). – 2. Fluture (Acherontia atropos). – 3. Vrăjitoare, duh rău. – Mr. strigă. Lat. strῑga (Diez, Gramm., I, 21; Cihac, I, 266; Tiktin; REW 8308; cf. Cihac, II, 705; Pascu, I, 161; Philippide, II, 655), cf. alb. štrigë „vrăjitoare”; it. strega. – Der. strigoi, s. m. (apariție fantomatică); strigoaică (var. strigoaie), s. f. (sufletul unei femei moarte care se transformă în fantomă); strigoaie (var. stirigoaie, știrigoaie, steregoaie), s. f. (plantă, Veratrum album); strigoiaș, s. m. (fluture mic, Botys margaritalis). Din rom. trebuie să provină slov. štriga, štrigno, pol. strzyga, strzygonia (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »
ACETÓZĂ s. f. boală la rumegătoare determinată de prezența în exces de corpi cetonici în organism. (< fr. acétose) Vezi definitia »
HÉRSĂ s. f. grilă din fier sau din lemn armat, culisantă, care protejează poarta unei cetăți. (< fr. herse) Vezi definitia »
BĂDIȚÍCĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădiță. – Bădiță + suf. -ică. Vezi definitia »