Definita cuvantului piron
PIRÓN, piroane, s. n. Cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu piron
ALVEOLÓN s. n. punct craniometric la suprafața posterioară a alveolelor maxilare. (< fr. alvéolon) Vezi definitia »
talon, taloane s. n. (înv.) abonamentul unui client de bordel. Vezi definitia »
CLOȘETÓN s. n. clopotniță mică. (< fr. clocheton) Vezi definitia »
ELECTRÓN s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron]. Vezi definitia »
CAMERTÓN, camertonuri, s. n. Instrument format dintr-un tub sonor, care, prin suflare, emite nota „la”(sau din patru tuburi „sol”, „la”, „re”, „mi”), folosit la acordarea instrumentelor muzicale. – Din germ. Kammerton. Vezi definitia »