BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag, drapel, stindard. ♦ Spec. Steag al unei unități militare. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera. Vezi definitia »

REGISTRATÚRĂ s.f. Serviciu al unei instituții unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde este instalat un asemenea serviciu. [< germ. Registratur]. Vezi definitia »

CRINOLÍNĂ s. f. fustă lungă și largă în formă de clopot, susținută de arcuri subțiri, la modă în secolul trecut; malacof. (< fr. crinoline) Vezi definitia »

CLOCEÁLĂ, cloceli, s. f. Acțiunea de a (se) cloci. – Din cloci + suf. -eală. Vezi definitia »

HIDROIZOTÉRMĂ s. f. curbă care unește punctele cu aceeași temperatură a apei din rocile acvifere. (< hidro- + izotermă) Vezi definitia »