TRIȘCÁȘ, trișcași, s. m. (Rar) 1. Trișcar (1). 2. Trișcar (2). – Trișcă + suf. -aș. Vezi definitia »

sturichíș, sturichíșuri, s.n. (reg.) pădure tânără și deasă, alcătuită, din mai multe specii de arbori; tufiș, tufăriș. Vezi definitia »

CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș. Vezi definitia »

tutuiúș, tutuiúși, s.m. (reg.) trunchi tăiat, tăvăluc. Vezi definitia »

STRIGOIÁȘ, strigoiași, s. m. Nume generic dat mai multor fluturi mici de noapte care zboară în jurul lămpii sau flăcării unei lumânări. [Pr.: -go-iaș] – Strigoi + suf. -aș. Vezi definitia »