Definita cuvantului pișcător
PIȘCĂTÓR, -OÁRE, pișcători, -oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pișcă (3), care înțeapă; înțepător. ♦ Fig. Care conține o critică tăioasă; șfichiuitor, mușcător. 2. (Despre alimente) Care ustură; pișcăcios, iute, picant. 3. (Depre oameni) Care șterpelește, care fură. – Pișca + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pișcător
COREGIDÓR s. m. primul magistrat al unui oraș sau al unei provincii spaniole, în care nu există guvernator. (< fr., sp. corregidor) Vezi definitia »
stronțișor, stronțișori s. m. denumirea generică dată copiilor cu malformații congenitale în anii de după catastrofa de la centrala nucleară Cernobâl, din aprilie 1986. Vezi definitia »
zor (-ruri), s. n. – 1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor. – Der. zori, vb. (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s. f. (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu. Vezi definitia »
PATINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Sportiv care practică patinajul. [< patina + -tor]. Vezi definitia »
RADIOASCULTĂTÓR, -OÁRE, radioascultători, -oare, s. m. și f. Ascultător al emisiunilor de radio2. [Pr.: -di-o-] – Radio2 + ascultător. Vezi definitia »