Definita cuvantului pișcătură
PIȘCĂTÚRĂ, pișcături, s. f. 1. Faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură. 2. înțepătură, mușcătură de insectă. ♦ Fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică. ♦ (Pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna. – Pișca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pișcătură
BUTÁRGĂ s.f. Fel de mâncare făcută din icre de chefal presate, sărate și uscate la soare sau afumate. [< fr. boutargue]. Vezi definitia »
ANAMNÉZĂ s. f. 1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici. 3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului. (< fr. anamnèse, gr. anamnesis) Vezi definitia »
REJÁNSĂ, rejanse, s. f. Panglică neextensibilă de bumbac, cu o țesătură specială, foarte apretată, având diferite întrebuințări în croitorie. – Din fr. régence. Vezi definitia »
CANABÍNĂ s.f. Substanță rășinoasă extrasă din cânepa de India. [Cf. lat. cannabis – cânepă]. Vezi definitia »
șulfă, șulfe s. f. om ipocrit, om cu două fețe. Vezi definitia »