Definita cuvantului pișcătură
PIȘCĂTÚRĂ, pișcături, s. f. 1. Faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură. 2. înțepătură, mușcătură de insectă. ♦ Fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică. ♦ (Pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna. – Pișca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pișcătură
TEBAÍNĂ s.f. Alcaloid cu acțiune toxică, extras din opiu. [Pron. -ba-i-. / < fr. thébaïne, cf. engl. thebain]. Vezi definitia »
PASTURÉLĂ s. f. 1. gen lirico-epic medieval cu personaje păstorițe, păstori (sau cavaleri îndrăgostiți de păstorițe) care narează, într-un limbaj cu aluzii licențioase, o scenă de dragoste. 2. (muz.) scenă bucolică. (< fr. pastourelle) Vezi definitia »
STANÓZĂ s.f. (Med.) Manifestație toxică pulmonară, provocată prin inhalarea de vapori sau pulbere de staniu. [< fr. stannose]. Vezi definitia »
friptană, friptane s. f. friptură. Vezi definitia »
a cânta la cobză expr. (intl.) a denunța, a trăda. Vezi definitia »