ECHILATÉR, -Ă, echilatéri, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Cu elemente liniare congruente. ◊ Con echilater = con circular drept care are generatoarea congruentă cu diametrul bazei; hiperbolă echilateră = hiperbolă cu asimptotele perpendiculare. (din fr. équilatère) Vezi definitia »

ZILIÉR s. m. v. ziler. Vezi definitia »

FLORÉR s. m. v. florar. Vezi definitia »

FLIBUSTIÉR s. m. 1. hoț de mare, pirat care prăda în apele americane. 2. (fig.) hoț, pungaș. (< fr. flibustier, engl. fleeboster) Vezi definitia »

ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. m. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether. Vezi definitia »