RUJÍȚĂ, rujíțe, s.f. (Bot.; Trans.) Rujuliță. Un copilaș frumos ca o rujiță. Vezi definitia »

BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric. Vezi definitia »

PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentative, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.): parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade. Vezi definitia »

GLOTÍTĂ s. f. inflamație a coardelor vocale inferioare. (< fr. glottite) Vezi definitia »

PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (1.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »