ARCÚȘ, arcușuri, s. n. Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal și cu care se cântă la instrumente cu coarde. – Din arc + suf. -uș. Vezi definitia »

TARÁȘ s. m. v. tarac. Vezi definitia »

scutáș, scutáși, s.m. (înv.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; scutar. Vezi definitia »

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”. Vezi definitia »

UIEMÁȘ, uiemași, s. m. Persoană însărcinată cu strângerea uiumului (la moară, la mașina de treierat etc.). [Pr.: u-ie-] – Uium + suf. -aș. Vezi definitia »