Definita cuvantului știință
ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu știință
JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. Vezi definitia »
PROCAÍNĂ s. f. (Farm.) Substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. procaïne. Vezi definitia »
vaccinată, vaccinate adj. (d. femei) 1. care a avut pentru prima oară contact sexual cu un bărbat. 2. cu experiență sexuală bogată. Vezi definitia »
IMUNOGENÉZĂ s. f. teorie a legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale. (< fr. immunogenèse) Vezi definitia »
născálă, născále, s.f. (reg.) pom fructifer denumit și moșmon. Vezi definitia »