CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare). – Din fr. cantonnement. Vezi definitia »

MICROELEMÉNT s.n. Element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol sau în organismele vii. [< fr. micro-élément]. Vezi definitia »

CONGELÁNT, -Ă, congelanți, -te, adj., s. n. (Substanță) care congelează. – Congela + suf. -ant. Vezi definitia »

EXIGÉNT, -Ă adj. care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1). (< fr. exigeant, lat. exigens) Vezi definitia »

BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: -bi-o-] – Bio- + curent. Vezi definitia »