ciubótă (ciubóte), s. f. – 1. Gheată, cizmă. – 2. (Înv.) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. – 3. (Pl., înv.) Indemnizație de transport care se plătea de obicei portăreilor care aduceau înștiințări. – Var. ci(o)botă (și der.). Tc. çabata (de unde și it. ciabatta, fr. savate, sp. zapato) intrat prin filieră pol. czobot, rus. cobot (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 51; DAR). Dicționarele nu înregistrează sensul 2, pe care DAR îl confundă cu 3, în ciuda ex. pe care îl dă în continuare. Der. ciubotar, s. m. (cizmar); ciubotăraș, s. m. (insectă, Telephorus fuscus); ciubotăreasă, s. f. (nevastă de cizmar); ciubotăresc, adj. (cizmăresc); ciubotărie, s. f. (cizmărie); ciuboțică, s. f. (primulă, Primula officinalis), în general numită ciuboțica-cucului; ciuboti, vb. (înv., a amenda). Vezi definitia »

ALBAIULIÁNCĂ, albaiuliénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Alba Iulia sau județul Alba. ♦ Locuitoare din municipiul Alba Iulia sau județul Alba. (din albaiulian + suf. -că) Vezi definitia »

a pune faianță expr. (adol.) a se masturba. Vezi definitia »

TOMNÍȚĂ, tomnițe, s. f. Nume dat de popor unor insecte de toamnă. – Din toamnă + suf. -iță. Vezi definitia »

pistreálă, pistréle, s.f. (înv.) 1. distanța până la care poate ajunge o săgeată, un proiectil. 2. interval de timp delimitat. 3. loc special amenajat pentru alergături, întreceri etc. Vezi definitia »