hierofaníe s.f. Act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. (< fr. hiérophanie) Vezi definitia »

ACROMANÍE s. f. grad extrem de alienație mintală. (< fr. acromanie) Vezi definitia »

DEDENTÍȚIE, dedentiții, s. f. (Med.) Pierdere a dinților (la bătrânețe). – Din fr. dédentition. Vezi definitia »

COLAPSOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament al anumitor forme de tuberculoză prin presarea unui plămân pentru a-l pune în repaus. – Din fr. colapsothérapie. Vezi definitia »

DIHOTOMÍE s. f. 1. diviziune în două părți, grupe sau specii. 2. (log.) împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni. 3. ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramuri) prin bifurcare. (< fr. dichotomie, gr. dikhotomia) Vezi definitia »