Definita cuvantului plac
PLAC s. n. (Azi mai ales în loc. adv.) Plăcere. ◊ Loc. adv. Pe (sau după) plac (ori placul cuiva) = după voia, după gustul (cuiva). După bunul plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva). ◊ Expr. A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva. – Din plăcea (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plac
LAC s.n. Soluție de bază de oxid de aluminiu gelatinos, amestecată uneori cu un colorant, folosită în pictură. ♦ Suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. [Cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare roșie < hind. lakh]. Vezi definitia »
sangeác (-curi), s. n. – 1. Drapel turc. – 2. Provincie, diviziune administrativă turcă. – 3. (S. m.) Guvernator de provincie. – Var. sangiac. Mr. singeache. Tc. sancak (Șeineanu, II, 313; Ronzevalle 12), cf. ngr. σαντζάϰι, alb., bg. sandžak. – Der. sangeactar (var. sangeagaș), s. m. (înv., port-drapel), din tc. sancakdar. Vezi definitia »
arác (aráci), s. m. – 1. Par pentru susținerea viței de vie. – 2. Țăruș. – Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek, bg. harak – Der. arăci, vb. (a pune araci). Vezi definitia »
bobîrnác (bobîrnáce), s. n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164). Vezi definitia »
CÂRCĂIÁC, cârcăiaci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac] – Din tc. kırkayak. Vezi definitia »