chimíe (-íi), s. f. – Știința care studiază compoziția și proprietățile substanțelor. Gr. ϰημεία (sec. XVIII), înainte cu pronunțarea din ngr., astăzi cu fonetismul restabilit după pronunțarea erasmică. – Der. chimic, adj.; chimicesc (var. himic), s. m. (înv., chimic). Vezi definitia »

OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation. Vezi definitia »

PREDOMINÁȚIE s.f. Predominare. [Gen. -iei, var. predominațiune s.f. / cf. fr. prédomination]. Vezi definitia »

PROFILAXÍE s.f. Ansamblu de măsuri medico-sanitare care se iau pentru prevenirea bolilor contagioase. ♦ Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și aplicarea măsurilor profilactice. [Gen. -iei. / < fr. prophylaxie, cf. lat. pro – înainte, phylaxis – protecție]. Vezi definitia »

ospătăríe, ospătăríi, s.f. (înv. și pop.) 1. birt; han. 2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeți și călători; arhondaric. 3. azil pentru bătrâni. Vezi definitia »