ZAPLÁZ s. m. (Var., Mold.) Zăplaz. (din ucr. zaplaz) [și DLRLC] Vezi definitia »

naz (názuri), s. n. – 1. (Înv.) Pretenție. – 2. Capriciu, moft. – Mr. naje, pl. năzi. Tc. (per.) naz (Șeineanu, II, 270; Lokotsch 1563), cf. ngr. νάζί, alb. nas (Meyer 298). – Der. năzuros, adj. (capricios, mofturos, nemulțumit). Vezi definitia »

raz (rázuri), – 1. Unealta cioplitorului de piatră. – 2. Răzuitoare. Sl. razŭ „tăiș” (Tiktin), cf. sb. raz. S-a contaminat cu a arde „a răzui”, schimbînd într-un anumit fel semantismul cuvîntului sl., în așa fel încît der. exprimă mai curînd ideea de „a răzui” sau „a nivela” decît cea de „a tăia”. Der. răzui, vb. (a îndepărta un strat; a nivela); răzuitoare, s. f. (unealtă de ras); răzuitură, s. f. (radere); răzătoare, s. f. (unealtă cu care se rade); răzuș, s. n. (daltă, otic, răzuitoare, frînă la războiul de țesut; sapă); răzușe, s. f. (Trans., răzuitor); răzălui, vb. (a răzui), din mag. reszelni (Cihac, II, 623; Gáldi, Dict., 154); răzălău, s. m. (Mold., Banat, răzător). Vezi definitia »

EXTÁZ, extaze, s. n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinații etc., care apare sub influența unor ritualuri și practici religioase. ♦ (Med.) Stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe și de exaltare mintală, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare. 2. Admirație profundă, nețărmurită; adorație, venerație. – Din fr. extase. Vezi definitia »

LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune; câmp cultivat sau acoperit cu iarbă. – Sb. laz, ucr. laz. Vezi definitia »