PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus. Vezi definitia »

NEOIMPRESIONÍSM s. n. Direcție modernistă în pictură care recurge la culorile complementare, aplicând procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionnisme. Vezi definitia »

OPTIMÍSM s. n. concepție, atitudine a celui care privește încrezător viața, viitorul. (< fr. optimisme, germ. Optimismus) Vezi definitia »

SATURNÍSM s. n. Boală profesională care constă într-o intoxicație cronică cu plumb. – Din fr. saturnisme. Vezi definitia »

PLEOMORFÍSM s. n. 1. polimorfism. 2. concepție care susține variabilitatea morfologiei bacteriilor. (< fr. pléomorphisme) Vezi definitia »