ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter) Vezi definitia »

reprezinta suma insusirilor morfologice, fiziologice, biochimice si de comportament ale unui organism, ca rezultat al interactiunii dintre genotip si mediu Vezi definitia »

dorinta unei persoane de a-si freca trupul de trupul altcuiva Vezi definitia »

slotá, pers. 3 sg. sloteáză, vb. I (reg.) a cădea lapoviță. Vezi definitia »

OBIECTÁ vb. I. tr. A ridica o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. [Pron. o-biec-. / < lat. obiectare, cf. fr. objecter]. Vezi definitia »