polaríc, -ă, adj. (înv.) 1. care se referă la polii tereștri. 2. care aparține polilor unui magnet sau ai unei pile electrice. Vezi definitia »

SILOGÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la silogism. II. s. f. ramură a logicii formale care studiază silogismul. (< fr. syllogistique, lat. syllogisticus) Vezi definitia »

IȘLÍC, ișlice, s. n. Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık. Vezi definitia »

ECOMÉTRIC, -Ă, ecometrici, -ce, adj. De ecometrie. – Din fr. échométrique. Vezi definitia »

PRAGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. ♦ (Peior.) Care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. Bazat pe studierea faptelor. 3. (Ist.) Pragmatica sancțiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă. [Cf. fr. pragmatique, lat. pragmaticus < lat., gr. pragma – afacere]. Vezi definitia »