Definita cuvantului bancrută
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bancrută
împistritúră, împistritúri, s.f. (pop.) varietate de culori, ornament, podoabă, zugrăveală. Vezi definitia »
EPIFÓRĂ s. f. 1. exagerare patologică a secreției lacrimale. 2. procedeu stilistic constând în repetarea unui cuvânt ori grup de cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. (< fr. épiphora, gr. epiphora) Vezi definitia »
ELECTROCERÁMICĂ s. f. ramură a ceramicii care studiază compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor utilizate în electrotehnică. (< fr. électrocéramique) Vezi definitia »
REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. – Rebegi + suf. -eală. Vezi definitia »
INDIGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Lipsă, sărăcie. – Din fr. indigence, lat. indigentia. Vezi definitia »