Definita cuvantului planta
PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu planta
PERFECTÁ, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect. Vezi definitia »
AGITÁ vb. I. tr. 1. a clătina, a flutura. 2. a ațâța, a instiga la revoltă. ◊ a produce vâlvă în public. II. refl. (fam.) a se frământa. ◊ a se zbuciuma, a fi neliniștit. (< fr. /s'/agiter, lat. agitare) Vezi definitia »
EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p.i. exált, 3,6 -tă. / < fr. exalter]. Vezi definitia »
TAFTÁ, taftale, s. f. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare, un foșnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taf-fetas. Vezi definitia »
SEDIMENTÁ, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. – Din sediment. Vezi definitia »