BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, adj. 1. (Cu sens bisericesc) Care a primit binecuvântarea cuiva. 2. Fig. Bogat înzestrat de natură. 3. (Despre lucruri) Care merită laudă (pentru acțiunea sa binefăcătoare). O ploaie binecuvântată. 4. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, legitim. – V. binecuvânta. Vezi definitia »

ARCÁT, -Ă adj. arcuat. (< fr. arqué) Vezi definitia »

IERBORIZÁT adj. v. ierboriza. [DN] Vezi definitia »

TRANSCONTAINERIZÁT adj. v. transcontaineriza. [DEX '98] Vezi definitia »

ÎNȘTIINȚÁT, -Ă, înștiințați, -te, adj. Căruia i s-a comunicat ceva; avertizat, avizat, somat. – V. înștiința. Vezi definitia »