ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre. Vezi definitia »

ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre. Vezi definitia »

DIAFONOMÉTRU s. n. aparat electric în diafonometrie. (< fr. diaphonomètre) Vezi definitia »

RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (despre plante) care crește pe stânci. 2. (despre desene, picturi etc.) executat pe pereții peșterilor sau pe stânci. ◊ (despre locuințe, temple, morminte etc.) săpat în stâncă, amenajat în grote. (< fr. rupestre) Vezi definitia »

LIGNOMÉTRU s. n. 1. liniometru. 2. instrument pentru măsurarea diametrului și înălțimii arborilor sau pentru marcarea prin vopsire și înregistrare a unor caracteristici ale acestora. (< fr. lignomètre) Vezi definitia »