DÁIJA sf. depresiune închisă, circulară sau alungită, întâlnită în rocile argiloase din regiunile (semi)aride. (< fr. daija) Vezi definitia »

DÁIJA s.f. (Geol.) Depresiune închisă, de formă circulară sau alungită, întâlnită în rocile argiloase din regiunile aride sau semiaride. [Pron. dai-ja. / cf. ar., fr. daija – refugiul apelor]. Vezi definitia »

RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj]. Vezi definitia »

PURJÁ vb. tr. (tehn.) a curăța o instalație de impuritățile depuse de un fluid care a circulat prin ea. ♦ a ~ balastul = a goli balastul de apă prin introducerea aerului sub presiune, la submarine. (< fr. purger) Vezi definitia »

DEGAJÁ, degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 și: degájă] – Din fr. dégager. Vezi definitia »