ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis) Vezi definitia »

rugár, rugári, s.m. (reg.) 1. loc cu rugi. 2. (bot.) salcâm. Vezi definitia »

EMBRIONÁR, -Ă adj. 1. referitor la embrion. ◊ în stare de embrion. 2. (fig.) abia născut, la începutul existenței, al dezvoltării. (< fr. embryonnaire) Vezi definitia »

trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă. Vezi definitia »

chindinár, chindináre, s.n. (înv.) măsură de greutate de 150 de litre. Vezi definitia »