TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne. Vezi definitia »

ghiúză s.f. (reg.) tulpină, buturugă cu noduri. Vezi definitia »

SPARTEÍNĂ s. f. alcaloid toxic din semințele unei plante exotice, analeptic, cardiac și diuretic. (< fr. spartéine) Vezi definitia »

BĂȘÍNĂ, bășini, s.f. Gazele eliminate din intestin. Vezi definitia »

VIRULÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi virulent. ◊ gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia) Vezi definitia »