DIVERTICULECTOMÍE s. f. ablațiune a unui diverticul. (< fr. diverticulectomie) Vezi definitia »

ANATOMÍE s. f. 1. știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal. 2. disecție. ◊ structura internă a unui organism sau organ. 3. formă exterioară a unui corp. 4. (fig.) studiu, analiză minuțioasă. (< fr. anatomie, lat., gr. anatomia) Vezi definitia »

DECOMPENSÁȚIE, decompensații, s. f. Decompensare. – Din fr. décompensation. Vezi definitia »

MIOTONÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată prin tulburări în contracția mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myotonie, cf. gr. mys – mușchi, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

SENZÁȚIE, senzații, s. f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț. Senzație vizuală. Senzație auditivă. ◊ Expr. A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... ♦ Percepție. ♦ Simțire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente. ◊ Loc. adj. De senzație = senzațional. ◊ Expr. A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [Var.: senzațiúne s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis. Vezi definitia »