STRIGÁRE, strigări, s. f. Acțiunea de a striga și rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, țipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ◊ Loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de voci; vociferare (de aclamație sau de amenințare). 2. Tânguire, văicăreală cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamație făcută cu voce puternică; protest. 4. Imputare, reproș, dojană. 5. Înștiințare cu voce tare, vestire. 6. Chemare (în ajutor, la luptă etc.). – V. striga. Vezi definitia »

smăcináre, smăcinări, s.f. (înv.) 1. fărâmițare; zdrobire. 2. tortură. 3. agitație, tulburare. 4. (fig.) zbucium sufletesc. Vezi definitia »

NITUÍRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit¹, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui. Vezi definitia »

ARDOÁRE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor) Vezi definitia »

COLECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a colecționa. [Pron. -ți-o-. / < colecționa]. Vezi definitia »