Definita cuvantului bandă
BÁNDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bandă
nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”. Vezi definitia »
copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα. Vezi definitia »
RIGÓLĂ s.f. Șanț mic destinat scurgerii sau drenării apei. ♦ Adâncitură de-a lungul marginilor unei străzi pentru scurgerea apelor până la gurile de canal. [< fr. rigole]. Vezi definitia »
CUCUVÉICĂ, cucuveici, s. f. (Reg.) Cucuvea. – Din bg. kukuveja. Vezi definitia »
VATÁLĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.). Vezi definitia »