Definita cuvantului dulceață
DULCEÁȚĂ, dulcețuri, s. f. 1. Însușirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; p. ext. gust plăcut al unei mâncări sau băuturi. 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr. 3. Aliment extrem de gustos; bunătate. 4. Fig. Calitatea de a fi plăcut; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută. ◊ Loc. adv. Cu dulceață = cu drag; din toată inima. ♦ Plăcere, desfătare; mulțumire sufletească, bucurie, fericire. 5. Fig. Blândețe, bunătate, duioșie. [Pl. și: dulceți] – Dulce + suf. -eață.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dulceață
șușălúță, șușălúțe, s.f. (reg.) spetează la zmeu. Vezi definitia »
BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Creație epică în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Bucată muzicală cu caracter narativ. – Din fr. ballade. Vezi definitia »
RIVIÉRĂ, riviere, s. f. Obstacol format dintr-o groapă umplută cu apă, pe care trebuie să-l sară, la întreceri, un atlet sau un cal de curse. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. rivière. Vezi definitia »
TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică. Vezi definitia »
MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură. Vezi definitia »