Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag, drapel, stindard. ♦ Spec. Steag al unei unități militare. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
CANDIDATÚRĂ s. f. faptul de a candida; calitatea de candidat. (< fr. candidature) Vezi definitia »
PORTUNEÁLTĂ, portunelte, s. f. Piesă sau dispozitiv de prindere a unei unelte în vederea mânuirii ei la prelucrări efectuate manual sau cu mașini-unelte; portsculă. – Port1- + unealtă (după fr. port-outil). Vezi definitia »
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vârful tulpinii și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül. Vezi definitia »
IDIOGRÁMĂ, idiograme, s. f. (Biol.) Reprezentare grafică a morfologiei individuale a cromozomilor unui individ. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiogramme, engl. idiogram. Vezi definitia »
sucuitúră, sucuitúri, s.f. (reg.) obicei, datină, tradiție. Vezi definitia »