POLNOGLASÍE s. f. Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă. – Din rus. polnoglasie. Vezi definitia »

PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »

meserie, meserii s. f. (glum.) 1. perfecțiune. 2. lucru bine făcut. Vezi definitia »

ECTROMELÍE s. f. malformație congenitală constând în lipsa unuia sau a mai multor membre. (< fr. ectromélie) Vezi definitia »

PROROCÍE, prorocii, s. f. (Rar) Prorocire. [Var.: proorocíe s. f.] – Proroci + suf. -ie. Vezi definitia »