Definita cuvantului platină
PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu platină
SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance). Vezi definitia »
ALBINÍȚĂ, albinițe, s. f. Diminutiv al lui albină; albinioară, albinușă, albinuță. – Albină + suf. -iță. Vezi definitia »
frâuă s.f. (reg.) săsoaică măritată. Vezi definitia »
hártă (hắrți), s. f. – 1. Reprezentare grafică a suprafeței pămîntului. – 2. (Înv.) Document. – Mr. hartă. Ngr. χάρτις (DAR). Sec. XVII. – Der. hărțulie (var. înv. hărtulie), s. f. (hîrtie, maculatură). Cf. hîrtie. Vezi definitia »
MÓBILĂ s. f. 1. obiect care servește la amenajarea unei locuințe. ◊ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut. (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel) Vezi definitia »